Mar
11

O săptămână fără televizor

     Experienţa aceasta am încercat-o astă-vară în concediu la Maramureş. Am urcat la cota 1200 m în munţii Ţibleşului. Acolo avem o casă de vară, la care urcau socrii mei în fiecare primăvară cu animalele şi nu mai coborau până toamna când cădea bruma. Casa este veche, tradiţională, fiind compusă din odaie, şura pentru fân şi grajdul pentru vite. De jur-împrejur natura îţi fură ochii. Deasupra casei se întind câteva hectare de pădure de brad, în care am întâlnit zeci de cărări făcute de oameni şi de animale.Te şi miri cum pot ajunge oamenii aşa de departe. Anti TVDe animale ce să zic, aici este universul lor. Într-o seară, am urcat deasupra casei pe un dâmb, de unde ziua adunam cu kilu fragi şi afine şi am văzut, în partea opusă nouă, cum a ieşit la marginea pădurii un cerb mândru, cu pieptul scos, uitându-se spre noi cu o siguranţă năucitoare. Zilele acelea au fost remarcabile. Fetele le-am lăsat în sat în grija socrilor şi a bunicii Pălăguţa. Liber, frate! Eram doar eu şi Genu. La început credeam că am să mor de plictiseală. Credeţi-mă, eram atât de ocupată, eram atât de ocupaţi, de cădeam frânţi, noaptea dormind ca urşii. Aer curat, plimbare prin pădure, prin Hobânuri şi prin brazi după hribe. Cât am stat acolo am mâncat totul natural. Am făcut pâine în cuptor, plăcinte, ciorbe, ciuperci în diferite feluri, toate de post, că prinsesem atunci postul Sfintei Mării. Am făcut sarmale de post cu hribe, ciorbă de cartofi din grădinuţa casei, tocăniţă de ciuperci cu mămăliguţă, clătite cu afine proaspete şi zdrobite cu zahăr, prăjitură cu mere, culese din grădina lui badea Lazăr, fratele lui tata Ion, care a plecat de vreun an din lumea asta, iar casa lui zace părăsită în apropriere de a noastră. Lelea Ioană e bătrână, bolnavă şi sătulă să mai urce la munte, iar copiii lor,  s-au luat cu alte treburi în viaţă şi dau mai rar pe acolo. Acum totul e pustiu în Măgura Ţibleşului. În urmă cu câţiva ani totul era viu aici. Cât am stat acolo, vreo 2 săptămâni, n-am văzut ţipenie de om, doar 2 turişti nemţi, care s-au speriat de noi că i-am întâmpinat cu… welcome. Nu se aşteptau să întâlnească oameni în vârf de munte şi să ştie ceva … engleză.

Dar nu vreau să insist prea mult(voi reveni în Consemnări cu amănunte), căci mi-am propus să vorbesc despre altceva. Încercăm zilele acestea să punem în practică aici la bloc, în Alba Iulia, experienţa sau modul de trai avut acolo la munte. Aşa că, timp de o săptămână, am ascuns telecomanda. Două zile fetele erau debusolate, dar am reuşit să le fac activitate: jocuri, muzică, recreere şi somn. Ana, cea mică(2 ani şi 5 luni), zilnic, apăsa butonul de la TV , în speranţa să pornească. Ne-am dat seama cât e de vicios şi cât de distrugător este televizorul asupra dezvoltării psihice a copiilor.  Aveam să observ liniştea din casă şi uşurinţa cu care comunicam fiecare. Fiecare şi-a făcut  un program propriu. Nici pe net nu prea intram, doar pentru citirea emailului. Am citit la greu zilele acestea ce mi-a dorit sufletul. M-am şi odihnit. Vă recomand să încercaţi măcar câteva zile. Spuneţi NU televizorului şi vă veţi redobândi timpul vostru.

Acest articol a post publicat în Atitudini şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

9 Comentarii

  1. Mircea
    Publicat martie 11, 2011 la 1:33 pm | Legătură permanentă

    Toti ar cam trebui sa mai inchidem televizoarele. Noroc ca nu am TV in dormitor.

  2. Emil
    Publicat martie 11, 2011 la 2:27 pm | Legătură permanentă

    Multi dintre noi suntem dependenti de televizoare si calculatoare. Ele ne schimba foarte mult viata intr-un sens mai putin bun. Cred ca si eu o sa incerc o astfel de experienta.

    • Publicat martie 11, 2011 la 2:40 pm | Legătură permanentă

      Pe lângă faptul că ambele dau dependenţă ne mănâncă timpul nostru şi aşa foarte scurt şi preţios. Mersi de postare. Te mai aştept

  3. Eugen
    Publicat martie 11, 2011 la 2:30 pm | Legătură permanentă

    Toata lumea ar trebui sa mai reduca din timpul pe care il petrecem in fata televizorului.

    • Publicat martie 11, 2011 la 2:42 pm | Legătură permanentă

      Părintele Serafim de la Mănăstirea Căşiel, judeţul Cluj recomandă fiilor săi duhovniceşti şi pelerinilor care vin la mănăstire să renunţe definitiv la TV. Cam greu de făcut, dar dacă e voinţă…

  4. Cristina Cuceanu
    Publicat martie 11, 2011 la 3:16 pm | Legătură permanentă

    Eu de cateva luni incerc sa scot putin cate putin televizorul din viata mea…

  5. Veronica osorheian
    Publicat martie 11, 2011 la 4:10 pm | Legătură permanentă

    Doamna Petruta, felicitari pentru initiativa. Poate va calca si altii pe urma. Eu intentionez sa trimit intr/un *concediu* si telefonul mobil, chiar daca nu sunt dependenta de el. Felicitari si mergeti inainte cu TOATE.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>