Mar
13

România, o ţară portocali(eră)

      Dacă sintagma „România e o ţară bananieră” tinde să fie expirată, pe drept cuvânt, putem să spunem, despre zilele în care trăim, că suntem o ţară portocali(eră). Deunăzi, am primit o plasă cu cartofi, de care m-am bucurat ca de portocalele pe care le aflam în punga de cadouri, primită de Crăciun pe vremea comunismului şi adusă de tata, sub pretextul că Moş Gerilă le-a lăsat sub brad. Vremuri de mult apuse. Cine ar mai fi crezut că te mai poate încerca în 2011 astfel de sentimente. Să ajungi să te bucuri de cartofi când îi primeşti, doar din simplu motiv că preţurile au luat-o razna în pieţe şi aprozare. În cartierul unde locuiesc, Ampoi, pe o distanţă de 100 m sunt 4 aprozare. Ce bune sunt portocalele!Dacă până acum ştiam care dintre ele aduc marfă mai ieftină, de un timp încoace nu le mai compar. Preţul cartofului a luat-o razna şi acest lucru se ştie de ceva vreme. Partea cea mai dureroasă este că pământurile româneşti zac nelucrate, iar noi importăm la greu cartofi, ajungând pe masa noastră la un preţ care a depăşit de multă vreme pe cel al portocalelor. Kilu de cartofi ajunge şi la 3 lei, iar portocale am găsit şi sub 2,5 lei. Poate au uitat românii noştri că în vremea ceauşistă evreii cumpărau de la olteni pământ reavăn, pe care îl ambalau în saci şi îl duceau la ei pentru a avea propria producţie legumicolă. În 2011, evreii şi arabii s-au întors, dar nu pentru a duce pământ în deşerturile lor, ci de a deveni stăpânii zecilor de mii de hectare de pământ cultivabil românesc. În Spania, într-o livadă de portocaliCu siguranţă se uită că ocupăm a doua poziţie în Europa, după Franţa, în ce priveşte suprafaţa de teren arabil şi condiţiile prielnice de temperatură şi umiditate pentru cultivarea pământului. Am putea avea una dintre cele mai bogate producţii în agricultură, dar acest lucru nu interesează pe nimeni. Sigur că ţăranul nu-şi uită să sape bucata de pământ de lângă casă, în care să pună ceapă, morcovi şi cartofi, dar acest lucru nu e suficient, pentru că marile suprafeţe de pământ arabil stau în paragină, aşteptând să se întâmple o minune. Până una alta, îmi drămuiesc foarte bine cartoful din debara, în loc de doi pun doar unul, că altfel m-ar ustura urât la buzunar pe viitor, iar de portocale mă bucur că sunt ieftine şi …dulci.

Acest articol a post publicat în Atitudini şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>