Apr
22

Sfintele Paşti, sărbătoarea Învierii şi a Luminii

        Cea mai mare şi cea mai însemnată, mai sfântă şi mai îmbucurătoare sărbătoare de peste an, este sărbătoarea Paştelui, Paștele sau Învierea Domnului, deoarece în această zi „Hristos a înviat din morţi, cu moarte pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, iar pe cei vii răscumpărându-i de sub jugul păcatului strămoşesc şi împăcându-i cu Dumnezeu.

Noaptea, după primul cântat al cocoşilor, toată suflarea satului se scoală pentru a pleca la slujba de Înviere.Icoana Invierii Domnului Înainte de a pleca de acasă toţi oamenii, vârstnici şi tineri, se spală pe faţă cu un ou roşu şi un bănuţ de argint, în credinţa că vor „fi sănătoşi ca oul şi curaţi ca argintul”. Fiecare credincios poartă în mână o lumânare pe care o va aprinde din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar. Această lumină se va ţine aprinsă în tot timpul săvârşirii Sfintei Învieri şi este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului.

După Înviere, fiecare om se întoarce cu lumina aprinsă acasă, numită în cele mai multe părţi lumina Învierii. După ce păşesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii. După numărul acestor cruci se socoteşte numărul anilor de când e casa sau câţi ani s-a trăit în ea. Lumânarea e păstrată cu cea mai mare sfinţenie tot anul pentru a o avea la îndemână şi a o putea aprinde la întâmplări primejdioase. În unele zone, cu lumina Învierii, se afumă vitele. Duminica de paşti este numită Duminica Mare deoarece este considerată cea mai lungă zi. In Noaptea Invierii, crestinii vin sa ia Lumina

În „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, Avram Cristea consemnează că la Doştat se credea că în această zi nu ai voie să dormi pentru că „Cine doarme de Paşti, îl plouă vara la stână”. Unii săteni din Almaşu Mare păstrează un vechi obicei de a mânca un ou roşu cu tot cu coajă crezând că vor fi sănătoşi şi feriţi de nenorociri. În Mihalţ, la masa de amiază de Paşti, se mânca drob căruia i se spune local „guştiţă”, supă de tăiţei, lângă carnea fiartă în supă se adaugă piure de cartofi cu sos, sau friptură de miel, sarmale, cozonac şi băuturi.

Ouă roşiiÎn Valea Sebeşului II, Gheorghe Pavelescu, ne spune că la Purcăreţi, „după ce iau paşti, locuitorii mâncau „păstramă” de porumbel sălbatic, pentru a fi uşori ca porumbelul. Oamenii duceau la biserică ouă, caş, carne şi alte alimente, pentru a fi sfinţite din care se dau şi la vite pentru a fi păzite de rău”. Un obicei interesant este „Statul la vase” întâlnit la Şugag în ziua de Paşti, când toţi tinerii căsătoriţi de la Paştele trecut, în haine de miri, stau la nişte mese şi primesc de la cei care au participat la nunta lor vase şi obiecte necesare gospodăriei.

În Munţii Apuseni se mai păstrează şi astăzi, la Mormantul Domnului păzit de Crai in bisericăPaşti, obiceiul numit Tocacii sau Prăgşorul, fiind un ceremonial organizat de ceata de feciori. În „Turism cultural în Ţara Moţilor”, Sabin Cioca scrie despre acest obicei care îşi are rădăcinile în vremuri îndepărtate, când tocatul în lemne era un mijloc de comunicare între oamenii muntelui: „La sărbătorile mari toace se bate rând pe rând câte trei fiecare, la praznicele mari se bate în soroci.”

Fără a fi spectaculoase, tradiţiile de Paşti sunt potrivite sărbătorii, acestea dând o atmosferă de solemnitate şi bucurie.

Acest articol a post publicat în Aprilie şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>