Aug
19

Cultivarea porumbului în tradiţia românească

     Porumbul a constituit un aliment de bază încă de la introducerea lui în alimentaţia tradiţională datorită caracterului său de aliment hrănitor, denumit pe drept cuvânt „sătulul casei", acesta fiind hrană de bază pe masa ţăranului român şi a animalelor din ograda sa.

În Memoria Ethnologica, Pamfil Bilţiu consemnează că importanţa cu care omul din popor a tratat acest aliment rezultă în multitudinea de tradiţii legate de fiecare etapă a cultivării lui. Cultura porumb verdeAratul era o operaţie fundamentală din ciclul muncilor agrare, iar în planul tradiţiilor era tratată în mod aparte. În trecut, când se scotea plugul în ogor, operaţie cu o încărcătură ritualică şi magică pronunţată, înaintea boilor se punea un scaun, o pită de mălai întreagă şi o găleată cu apă. Cum aratul debuta când apăreau cărăbuşii se credea că dacă picioarele lor dinapoi sunt mai păroase, porumbul semănat va rodi mai târziu, dacă sunt păroase cele din mijloc, va rodi mai bine porumbul semănat în mijlocul vremii, iar dacă vor fi păroase cele dinainte, vor rodi grăunţele semănate mai devreme. În jurul semănatului s-au urzit o serie de credinţe, menite de a apăra, proteja sau stimula recolta, în care descoperim magia prin analogie. „Când samini mălai ori grâu îi bine să samini cu ochii închişi ca să nu mănânce păsările săminţăle”. Ţăranii cred că „marţa nu-i bine a semăna mălai că zua are ceasuri rele. În zua de Bunavestire să nu samini mălai că ies cucuruzii lui slabi”.

O categorie de astfel de practici legate de cultivarea porumbului au ca finalitate stimularea rodului. În unele sate din Transilvania când se gată de săpat, gospodarii se aşează pe pământ să rodească holda şi zic: „Mulţămesc lui Dumnezo c-am gătat. Doamne, îndură-te – cu roada pământului. porumb coptSă crească mălaiu’ cât de sus am aruncat vasu’ asta”.

La prăşitul al doilea, în mai multe sate ardeleneşti şi moldoveneşti, era îndătinat să se rupă vârful frunzelor de mălai crezându-se că ştiuleţii vor creşte mai mari, iar tulpinile vor fi groase. Se crede că „tăciunele se face când dohăneşte cel ce să duce la sămânat. Tăciunele să face şi când astupi focu’ în sobă după ce ai sămânat”.

Desfăcatul porumbului era o operaţie care se făcea cu cheltuială de muncă multă, mamaliga-de-la-stanamai ales când recolta era bogată. Drept urmare, se organizau clăci de desfăcat seara. Erau îndrăgite de tineri deoarece luau un aspect de iniţiere. Feciorii desfăcau cu fetele împreună, iar când se termina munca, fetele se tăvăleau prin pănuşile de porumb.

O serie de credinţe ne argumentează rolul porumbului în alimentaţia tradiţională. O categorie de credinţe legate de mămăligă au funcţie de divinaţie. Ţăranii cred că „mămăliga uitată nesărată e semn de bogăţâie la casă, iar când ţi să lipeşte de gură se zâce că îi fi gazdă”.

Sursa foto: ziare.com, realitatea.net, travellerinromania.com

Acest articol a post publicat în August şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>