Iul
9

Ritualul agrar al Cununii de seceriş

     Ţăranii credeau că spiritul grâului se refugia în timpul seceratului în ultimele spice, motiv pentru care li se acorda o atenţie deosebită: „Noroc să dea Dumnezo! / Stogu cât casa/ Colacu cât masa!”

Săptămânile lunii iulie se numesc: „săptămâna secerişului”, „săptămâna Panteliilor”, „săptămâna lui Sântilie” şi „săptămâna verii”.

În „săptămâna secerişului” se seceră grâul, lucrându-se de la răsăritul până la asfinţitul soarelui. CUNUNA_DE_GRAUObiceiul Cununa de la seceriş sau Cununa grâului a început să dispară odată cu apariţia colectivizării, însă, totuşi, se mai păstrează în judeţele Bistriţa-Năsăud, Cluj, Făgăraş, Sibiu şi în speţă, în zonele unde grâul rodeşte mai puţin, în aceste locuri, obiceiul căpătând şi valenţe de descântec. În „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, Avram Cristea precizează că denumirea obiceiului diferă de la o zonă la alta: din Ţara Oltului şi până în Marginea Sibiului se numeşte buzdugan, pe Valea Sebeşului, pe Secaşe, pe Valea Ampoiului şi prin jurul Albei se numeşte peană, iar prin Apuseni – cununa grâului. Obiceiul cunoştea două împrejurări de desfăşurare: seceratul familial şi seceratul cu clacă sau cu plată. Claca era pomenită ca singurul prilej de performare a obiceiului în Transilvania.

La sfârşitul secerişului, din cele mai frumoase spice se realizează cununa grâului care semnifică prosperitatea recoltei. Conform vechilor credinţe, „puterea grâului” stă în ultimele spice. Gospodarii lasă dinadins câteva dintre acestea pe câmp, pentru a spori rodul recoltei din anul următor, însă tot din ultimele spice se face şi cununa. Cununa de la secerisBoabe ale ultimelor spice sunt puse în colacii de nuntă, pentru a spori norocul şi fertilitatea familiei.

Cununa realizată sub formă de buzdugan, soare, stea, sau, pe alocuri triunghi, este purtată pe cap de o fată fecioară şi dusă până la casa gospodarului, care, în acel an, este gazda secerişului (de regulă, cel care are recolta mai bogată). Cununa este însoţită de un alai format din suratele fetei şi ceteraşi.

„Cununa de la seceriş” este întâmpinată la porţi de gospodarii care o udă cu apă din belşug, gest prin care se simbolizează fertilitatea. În timp ce cununa trece în mâna stăpânei, secerătorii cântau. Urma cina, jocul şi voia bună care se prelungea până noaptea târziu. În alte sate din Alba, se practică înconjurul mesei , iar scuturarea cununii deasupra mesei fiind atestată la Lupşa şi Sălciua, dar şi la Muşca, Vinerea, Cugir şi Totoi.

Legăturile dintre semnificaţiile obiceiului cununii şi cel al nunţii se vădesc atât prin trimiterile la măritiş din cântecul cununii, cât şi prin unele practici. Astfel, în Munţii Apuseni se credea că purtarea cununii aduce după sine măritişul în acel an. De asemenea, spice din cunună erau purtate în steagul de nuntă.

Sursa foto:folclornepieritor.blogspot.com, spixii.ro

Acest articol a post publicat în Iulie şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>