Mai
6

„Sâmbra oilor” în Alba

        În preajma Sângiorgiului (Sfântul Gheorghe) până într-o altă zi de sărbătoare, Sfinţii Constantin şi Elena, crescătorii de oi se adună în fiecare sat pentru a stabili împreună unde vor face stânele în acel an, cine le va fi baci şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului.

Împreunarea oilor pe criteriile stabilite – pe vecinătăţi, între neamuri sau conform altor înţelegeri – sunt momente semnificative în comunităţile rurale româneşti. Ele sunt marcate în mod ceremonial printr-o festivitate comună a păcurarilor cu „ortacii” (proprietarii oilor). În dimineaţa urcatului turmelor la stâni, toţi stăpânii de oi pornesc, îmbrăcaţi de sărbătoare şi cu găleţile de muls, şi însoţiţi de femeile ce poartă coşuri şi traiste pline de bucate alese şi sticle cu băutură. Alături de alimente, o datină străbună obligă pe fiecare femeie să aducă acum la stână şi „unsoarea oilor”, acel remediu magic, îndreptat împotriva spiritelor malefice care puteau ataca lactaţia sau chiar viaţa animalelor. Astăzi, „unsoarea oilor” a rămas doar o amintire în conştiinţa păcurarilor bătrâni.

În timp ce păcurarii strâng oile între „mreje” (lese de nuiele) pentru a le „băga la strungă”, femeile prezente încep a curăţa simbolic stâna şi inventarul pastoral cu agheasmă şi tămâie. După ce toate oile au fost mulse şi laptele fiecărui gospodar a fost „măsurat” şi înscris pe „răboj”, sub privirile atente ale întregii comunităţi, păcurarii reunesc laptele (îl „împreună”) şi-i dau cheag. Între timp, femeile au aşternut pe iarba de lângă stână feţe de mese, iar pe ele au desfăcut bucatele şi băuturile aduse de acasă.In mai e inceputul anului pastoral La acest prânz sunt chemaţi proprietarii şi păcurarii, la un loc, să se bucure de „pornitul stânii”, alături de fluieraşii, cimpoierii şi ceteraşii care cântă şi doinesc, iar când masa este terminată, ei încep a zice câte o „învârtită ciobănească” în care nu întârzie să se prindă fetele şi feciorii.

După Avram Cristea, la Stremţ, obiceiul se numea „îmbrânzirea oilor”, când se stabilea după două mulsori cantitatea de lapte ce se cuvenea fiecărui proprietar în prezenţa acestora. Pierdut în timpul colectivizării, obiceiul s-a reluat după 1989. În luna mai, în zona Blajului, se făcea împreunatul oilor. Se adunau toţi proprietarii de oi şi alegeau un primar de oi care împreună cu ciobanul înscriau oile şi scoteau pe „lapţi” oile. Se mulgeau de trei ori pe zi şi bărbaţii veneau să ia laptele după cum le venea rândul. După împreunat se adunau toţi bărbaţii tineri care aveau oi şi făceau o petrecere de un ceas-două la stână. Mai exact, la Lunca Târnavei, după 20 aprilie, se luau miei de la oi şi începeau să se mulgă oile. Primele trei mulsori erau ale primarului de oi. Laptele din zilele următoare era vândut pentru a se putea face reparaţiile necesare din jurul stânii, pentru lemne şi alte cheltuieli. Banii rămaşi asigurau adălmaşul sau băutura pentru petrecere. Apoi, „se făceau zilele”, adică se trăgea la sorţi pentru rândul la primirea a 7 kg de brânză şi 1 kg de urdă prin rotaţie până se găta vara.

Bibliografie:

Avram Cristea, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, Editura Unirea, 2007.

Acest articol a post publicat în Mai şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Un Comentariu

  1. Publicat mai 7, 2011 la 10:03 am | Legătură permanentă

    Nice topic – respect !

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>