Oct
3

Tradiţii şi obiceiuri în luna lui Brumărel

         Pentru că în această lună începe să cadă bruma, în tradiţia populară, lunii octombrie i se spune Brumărel. Despre luna lui Brumărel, în tradiţia populară se cunosc mai multe aspecte. Astfel, anul care urmează va fi roditor dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad în octombrie. Se mai spune că va fi vânt puternic în decembrie, dacă plouă mult în octombrie, de asemenea, va fi timp frumos în ianuarie dacă e multă brumă sau chiar zăpadă în brumărel. Dacă în noaptea de Sâmedru, oile se culcă grămadă în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă oile dorm răsfirate, se aşteptă o iarnă blândă, iar dacă nucii şi gutuii sunt încărcaţi, e semn de iarnă grea. În această perioadă încep pregătirile pentru iarnă, ţăranii fiind preocupaţi, în special, de treburile gospodăriei.

octombrieDupă folcloristul Ion Ghinoiu, prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă, pentru ca pământul să aibă destulă apă când se desprimăvărează, holdele să aibă spic bogat şi grădinile să fie rodnice. Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie. Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Ultima săptămâna a lunii portă numele Săptămâna Sâmedrului şi este săptămâna în care se sărbătoreşte Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.

Pe 1 octombrie, în calendarul popular îl aflăm pe Sfântul Procoavă, cel care acoperă pământul cu zăpadă. Ştiind că sunt mai plăcute flăcăilor dacă au părul bogat şi lung, fetele se roagă Sfântului Procoavă să le dăruiască această nepreţuită podoabă. Una dintre cele mai însemnate sărbători ortodoxe este Sfânta Paraschiva, prăznuită pe 14 octombrie. Această zi marchează începutul pregătirii turmelor pentru iernat, dar şi deschiderea unor târguri specifice produselor pastorale. Sfânta Paraschiva se ţine prin post şi rugăciune, nu se lucrează, în caz contrar, existând pericolul apariţiei unor boli. recoltaPe 18 octombrie, ţăranii sărbătoresc Lucinul (Sfântul Luca), o sărbătoare populară ţinută pentru apărarea de lupi.

Pe 25 Octombrie, poporul român serbează Ajunul lui Sânmedru (Moşii de Toamnă). Această sărbătoare se ţine, în primul rând, în cinstea morţilor, pentru care se fac pomeni, femeile în vârstă dăruind mere, nuci şi colaci. În unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sânmedru”. Se spune despre tinerii care reuşesc să sară peste acesta, că se vor căsători în anul următor. Există obiceiul ca, atunci când focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenţi să ia un cărbune şi să-l arunce în livada sa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind apăraţi de dăunători şi roditori în anul care vine.

O altă sărbătoare mare a lunii este pe 26 octombrie, Sânmedru sau Sfântul Dumitru. Aşa cum Sfântul Gheorghe, cel care încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, stăpâneşte prima parte a anului, Sfântul Dumitru încuie vara, desfrunzeşte codrul, este „patronul” jumătăţii friguroase. Chiar şi acum, păstorii români serbează „Anul Nou Pastoral” la o lună după echinocţiul de toamnă, diferit de „Anul Nou Agrar”, care începe primăvara, odată cu germinarea seminţelor. În acest Sfanta Paraschevasens, Ion Ghinoiu, în Obiceiuri populare de peste an consemnează: „Fiind legat de iernatul, împerecheatul şi gestatul oilor şi caprelor şi în funcţie de ritmul vieţii acestor animale, Anul Pastoral este împărţit în două anotimpuri egale: o iarnă fertilă între 26 octombrie – 23 aprilie şi o vară sterilă între 23 aprilie – 26 octombrie”.

În panteonul românesc, Sâmedru este un zeu important, o divinitate agrară, patron al păstorilor şi cel care garantează soroacele. Acum este perioada în care se încheie socotelile pentru înţelegerile făcute în urmă cu şase luni. Tudor Pamfile consemnează în Sărbătorile la români: „Este interesantă în acest sens creaţia populară – credinţele, legendele, basmele existente, în care Sâmedru este un om obişnuit, într-o variantă fost păstor care trăia singur cu turma la munte, într-alta un păzitor de vaci. Sfantul DumitruCea mai interesantă însă este aceea care circulă în judeţul Muscel, în care este reprezentat ca un bărbat frumos care peste zi are înfăţişarea unui porc (simbolul zoomorf pentru spiritul grâului) – de fapt legenda care a inspirat “Povestea porcului” a lui Ion Creangă”.

Despre cum trebuia să fie ţinută sărbătoarea Sâmedrului, folcloristul Constantin Brăiloiu consemnează: „Sărbătoreşte-l bine, nu lucra deloc, încheie socotelile cu ciobanii care ţi-au ţinut oile peste vară, cinstindu-i după obiceiul Răscolului. Sâmbăta, fiind Ziua Soroacelor, lichidează toate celelalte învoieli şi încheie altele, cu adălmaşuri şi veselie – arvuna te leagă, plata te scapă. Dar nu uita: cine-a luat pe datorie, plăteşte de două ori”.

Se pare că un calendar cu început de an la sfârşitul lunii octombrie a fost generat de aceeaşi ocupaţie străveche, creşterea animalelor, Ion Ghinoiu consemnând acest fapt în Sărbători şi obiceiuri româneşti: „ipoteza conform căreia populaţia străromânească, probabil şi cea dacică, a avut în uz, asemănător celţilor, un calendar cu început de an toamna, celebrat în ziua în care se sărbătoreşte azi Sâmedru, este confirmată şi de dansul ritual al păstorilor bănăţeni, executat numai de două ori pe an: la împerecherea oilor, şi după şase luni, la alesul sau formarea turmei”.

Sursa foto: pasi.ro, kissfm.ro, romanialibera.ro, univ-ovidius.ro, dordeduca.ro

Acest articol a post publicat în Octombrie şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>