Sep
12

Ritualuri străvechi la culesul viei

      Viticultura este una din tradiţiile ce ne leagă pe noi toţi de moşii şi strămoşii noştri. Cultivarea viţei de vie şi folosirea vinului are rădăcini străvechi ce ne poartă cu mai bine de 4000 de ani în urmă, în perioada traco-daco-getă. Încă mai circulă legenda potrivit căreia regele Burebista, ajutat de Marele Preot Deceneu, Struguria luat măsura extremă a stârpirii viţei de vie, datorită în primul rând modului excesiv, abuziv şi dăunător în care geţii consumau vinul, fapt consemnat de Strabon în Geografia, astfel: „ca dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau geţii, este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin”, tot el spunând că Burebista a răzbit prin sufletele geţilor, întărindu-le credinţa în nemurire şi făcând din ei una din cele mai temute forţe ale antichităţii, „prin abţinerea de la vin şi ascultarea faţă de poruncile divine, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus cea mai mare parte din populaţiile vecine”. Totuşi există indicii istorice care ne îndreptăţesc să credem că viticultura a continuat să fie practicată în arealul traco-get, însă cu multă chibzuinţă, vinul ajungând să fie considerat un dar al zeilor.

În toate gospodăriile româneşti, luna septembrie este dedicată culesului viilor. De altfel, în mod popular, luna septembrie mai este numită La culesul vieişi „viniceriu” sau „viniţel”. Cum vinul este considerat un aliment sacru, folosit în biserică la cele mai importante momente din viaţa umană (botez, cununie, înmormântare, împărtăşanie), producerea lui respectă şi astăzi tradiţiile moştenite din străbuni.

Mai întâi culegătorii sfinţesc viile şi locul unde vor fi aşezate mai apoi butoaiele cu vin. Pentru ca totul să fie cu spor, de cele mai multe ori ei postesc cu o săptămână înainte de începerea culesului, rugându-se la Dumnezeu. Strugurii adunaţi de pe butuci se strâng Culesul vieiîn coşuri şi se zdrobesc la lin. Cu multă vreme în urmă însă, strugurii erau călcaţi în picioare de fete tinere, pentru ca să-şi lase sucul. Înainte de a turna prima găleată cu suc în butoi se petrece un alt ritual. Toţi culegătorii se adună laolaltă şi trag un chiot care să se audă în depărtare, semn că butoaiele vor fi şi în acest an pline. În unele zone, în timpul culesului, la lăsarea serii, lucrătorii fac un foc mare din ramuri uscate de viţă-de-vie şi se cinstesc cu mâncare şi cu băutură. Nu de puţine ori sunt tocmiţi chiar şi lăutari.

Butoaiele cu vin se pun apoi la păstrare în pivniţe, lăsând să treacă suficient timp până când vinul va căpăta „putere” (tărie). De asemenea, însuşirile vinului sunt hotărâte într-o mare măsură de lemnul şi de măiestria cu care au fost plămădite butoaiele.

Sursa foto: okazii.ro, adevarul.ro

Acest articol a post publicat în Septembrie şi etichetat , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>