Mar
22

Cucul, orologiu biologic

    Dintre toate păsările care înfruntă greul iernii sau care poposesc aici numai pentru vărat, cucul ocupă în tradiţiile populare un loc cu totul privilegiat. Niciuneia dintre păsări poporul român nu le-a dedicat atâtea legende, poveşti, cântece şi proverbe. Cucul este pasărea care nu impresionează prin penaj şi poate nici prin cântatul său, nu-şi cloceşte niciodată ouăle, dar fiind un simbol al primăverii, al timpului cald şi al dragostei, poporul român i-a dedicat o zi specială în calendar.

În poezii populare de o rară frumuseţe, cucul apare antropomorfizat: argat, slugă, tâlhar, haiduc, părinte, soţ, amant. Prin cântatul său, cucul, prognozând totodată şi norocul omului, anunţă sosirea primăverii, el fiind, de fapt, un reper calendaristic. Cine aude cucul cantand, Sa n-aive nici-un gandSimbolismul cucului constă în scurgerea neîntreruptă a timpului, precum şi în repetabilitatea anuală a scenariului naturii, pasărea având legături tainice cu viaţa omului. Interesant este că el cântă de la Blagoveştenie şi până la Sânziene sau Sânpetru, deci de la echinocţiul de primăvară şi până la solstiţiul de vară, când, conform credinţelor populare, „se îneacă cu cireşe şi răguşeşte” sau „se îneacă cu orz”, pentru ca, în scurt timp, să-şi înceteze cântatul. O legendă referitoare la cuc ne arată că, aflând de infidelitatea soţiei sale, el pleacă în pribegie prin lume, spunându-i consoartei să-l strige mereu: „Cucu, cucu, cucu…”. În alte povestiri, Cucu şi Ştefan sunt oameni, de obicei fraţi gemeni. Din diferite pricini aceştia sunt transformaţi în păsări. Cucu ajunge în rai, iar fratele rămas aici, Ştefan, îl caută între Blagoveştenie şi Sânziene, strigându-l pe nume.

Probabil, această pasăre ar fi rămas necunoscută în folclorul românesc, dacă cântatul ei nu ar marca cele două fenomene astronomice: echinocţiu de primăvară şi solstiţiul de vară. „Şi cucul, cum a sosit şi i s-a dezlegat limba, îndată începe a cânta, şi cântă necontenit de la Bunavestire şi până la Sânziene sau până la Sânpetru.”

„Legea ta de cuc bălan,
Te-am plătit să-mi cânţi un an;
Când a fost la Sânziene,
Tu ţi-ai pus clobanţu-n pene!”

Cântecul cucului , scurt şi răsunător, este un foarte bun orologiu pentru începerea muncii la câmp, arat şi semănat:

„Cucu de n-ar cânta,
Nici noi n-am mai ara;
Cucu de nu s-ar porni,
Nici noi n-am plugări.”

De ziua cucului, fiecare om era atent să perceapă din ce parte se aude primul cântat (din faţă, spate, stânga sau dreapta) şi, în funcţie de situaţie, fiecare îşi prognoza viitorul. Important era şi locul unde cânta cucul prima oară, pe o creangă uscată sau cu muguri, pe o movilă, gard, pe şură, acest aspect fiind semn bun sau rău pentru om, totul referindu-se la viaţă, moarte, sănătate, noroc, boală, belşug, căsnicie etc. Tarani la arat

Cucul prevesteşte prin cântecul său şi norocul omului, nu numai sosirea primăverii. Primul cântec al cucului era întâmpinat de ţăranii de odinioară prin cuvinte care implorau avuţia, sănătatea, fericirea, norocul:

„Mulţi ani buni cu sănătate
Şi noroc să am la toate,
Să fiu orişicând voios
Fericit şi bucuros.”

La auzul primului cântec al cucului, toţi doreau să fie veseli, curat îmbrăcaţi, sătui şi cu bani în buzunar. Importanţa acordată de tradiţie acestei păsări rezidă nu numai din însemnătatea sa practică, imediată, într-o societate tradiţională, plină de magie şi mister, ci şi pentru că nu poate fi conceput un expozeu zoomitologic local sau carpatic, în general, fără a se face referiri la cuc.

Bibilografie

Tudor Pamfile, Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic, Academia Română, Colecţia „Din viaţa poporului”, Bucureşti, 1910, p. 107-110.

Simion Florea Marian, Ornitologia, vol. I, Siret, 1883, p. 20, 22-29,  38, 111.

Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri de peste an, Editura Elion, Bucureşti, 2007, p. 79-82.

Acest articol a post publicat în Martie şi etichetat , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

2 Comentarii

  1. Silvia Szabo
    Publicat martie 22, 2011 la 9:55 am | Legătură permanentă

    Buna ziua,
    Pentru asa ceva iubesc tara asta. Fiecare zi poate primi o semnificatie  si un simbol, de cele mai multe ori pozitiv si legate de natura.
    Pacat ca uitam.
    Silvia.
     

  2. Publicat martie 22, 2011 la 1:36 pm | Legătură permanentă

    Bună, Silvia

    Zilele vieţii noastre sunt foarte scurte, deşi mulţi nu văd acest lucru. Poate că înaintaşii noştri au priceput mai bine acestă realitate, din moment ce au atribuit  în calendarul popular zile speciale, dedicate naturii, cu tot ce o înconjoară. Au priceput că viaţa este scurtă şi trebuie trăită frumos fiecare zi a ei. Nu e rău deloc să ne amintim de importanţa şi simbolistica lor. Eu zic că e chiar indicat.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>