Mar
9

Mucenicii

Obicei ritualic

     Pe 9 Martie se sărbătoresc Sfinţii Mucenici de la Sevastia, cunoscută în popor sub numele de Mucenici, care păstrează şi urme rituale ale unui străvechi început de An agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. Cu această ocazie, ofranda adusă sunt „mucenicii”, prăjituri care se mai numesc în diversele zone ale ţării măcinici, sfinţi, sfinţişori, bradoşi etc. „Mucenicii” se fac în formă de om, dar şi de albină sau porumbel.

 

Astăzi, îi regăsim mai ales sub forma cifrei 8, care se aseamănă cu chipul de om şi sunt pregătiţi cu miez de nucă şi miere, împărţindu-se pe la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte.

De mucenici se fac mai cu seamă previziuni meteorologice. După „zilele babelor” încep la această dată cele ale moşilor (10-17 martie) care sunt mai „blânzi” decât predecesoarele lor cronologice. Moşii bat cu toiegele în pământ, zicând:

„Patruzeci ca să dezlege
Pe drăguţa primăvară
Dintr-al iernii jurământ şi iarba să crească”.

În Sărbătorile la români, Simion Florea Marian consemnează: „Dacă îngheaţă pământul spre ziua de 40 de Sfinţi şi mai îngheaţă şi încă 40 de nopţi după aceasta, atunci toamna următoare va fi lungă şi bună, iar de nu, toamna va pica brumă degrabă.” Tot acum se încep toate vrăjile, mai ales cele de luare a manei din câmp, sau din casă, perioada vrăjilor culminând în noaptea de Sf. Gheorghe. De acestea, omul se poate apăra prin diverse practici, dar îndeosebi prin descântec.

La 9 martie focul sfinţilor se face din gunoaiele care s-au strâns din curăţirea grădinilor şi a curţilor, foc peste care trec cei ai casei ca să fie sănătoşi şi primăvara să vie mai degrabă. Rostul focului este mai bine subliniat în aceste câteva versuri:

„Colo-n vale foc şi pară
Şi flăcăii stau să-l sară
C-apucară aşa de mici
Patruzeci de Mucenici
Că cine-o sări o dată
Bine-i merge vara toată,
De-o sări a doua oară
Pân’ la toamnă se însoară.”

În multe sate din Apuseni, ne spune folcloristul Avram Cristea, tinerii adună paie de grâu sau resturi de fân în vârfurile dealurilor din aproprierea satului şi le dau foc, fac bobotaie peste care sar strigând şi chiuind. Se zice că cei care sar peste bobotaie este pusă peste zarzavaturi ca să nu facă omizi. La Ocoliş şi în alte sate din Apuseni în dimineaţa zilei copii porneau prin grădini şi fâneţe cu beţigaşe de alun, cu care loveau pământul zicând: „Ieşi iarbă din pământ, alduite-ar Domnul Sfânt”. În această zi moaţele făceau 40 de Mucenici, nişte covrigei, dar mai mici, din aluat de cozonac în care nu se punea decât faină şi se lăsa la dospit cu aluatul din pâinea cealaltă. Nu foloseau drojdie. După ce aluatul era dospit adăugau puţin ulei şi sare, împleteau aluatul şi aşezau covrigeii într-o oală cu apă la foc. După ce erau fierţi îi lăsa să se zbicească puţin după care îi ungea cu miere şi cu nucă. Îi puneau într-un castron mare de pământ şi ieşeau cu el în drum unde se întâlneau cu celelalte vecine şi se lăudau cât de frumoşi le-au ieşit mucenicii şi îi ofereau de pomană. Femeile mai cu stare aduceau şi câte un bocău(o cană mare de pământ) de vin cu care se omeneau. Se zicea că cu această ocazie erau sărbătoriţi şi cei care nu aveau nume de sfânt în calendar, ne informează învăţătoarea Ana Radu, din Doştat.

Bibliografie

Avram Cristea, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, Editura Unirea, 2007, pp. 156. Ion Ghinoiu, Sărbători şi obiceiuri româneşti, Editura Elion, 2007, p. 235.

Acest articol a post publicat în Martie. Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>