Mar
9

Pornirea plugului

Obicei agrar de primăvară

       În „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, folcloristul Avram Cristea consemnează că în Munţii Apuseni era obiceiul ca muncile agricole să înceapă cu semănatul grâului de primăvară şi a meiului din care se făcea mămăliga, înainte de apariţia porumbului. Această preocupare a oamenilor din Apuseni era cuprinsă într-un adevărat ritual. Mai întâi se alegea încă din iarnă grâul pentru semănat, iar din acesta se numărau o sută de boabe care se puneau la încolţit şi numai dacă răsăreau cel puţin 95 de firişoare era bun de semănat. Era nevoie de acest ritual deoarece se cunosc condiţiile vitrege pentru cultivarea cerealelor din această zonă.

Pornirea plugului, după cum precizează Avram Cristea, se făcea, de obicei, în 9 martie, în ultima zi a babelor, când începeau Moşii şi se aniversau Patruzeci de sfinţi. Ţăranul ajuns la ogorul său, împlânta plugul în brazdă, dimineaţa în zori, pe nemâncate, şi îngenunchea pentru a rosti rugăciunea plugarului. Abia apoi începea aratul brazdei. Seara, după cină, plugarii se adunau în casa unuia dintre ei şi în jurul focului din vatră cântau Colinda Pâinii care descria întregul curs al pâinii, de la pregătirea uneltelor şi semănat, până la pâinea nouă şi caldă.

Emil Roşca descrie acest moment înălţător din viaţa săteanului: „Au ajuns la capătul locului, după ce împlânta plugul în brazdă, dimineaţa în zori, cu inima curată şi împăcată, pe nemâncate, plugarul îngenunchea descoperindu-şi capul şi cu mâinile împreunate rostea rugăciunea plugarului:

„Mă-nchin în faţa ta, pământule,
Mă rog ţie dătătorule de trai bun
Îţi încredinţez acest grâu:
Frumos şi curat,
Numai bun de semănat.
Să îl ai în grijă
Şi fă-l, cu puterea ta,
Să-ncolţească şi să crească,
Iar la vară să rodească.
Tu, sfânt soare frăţioare,
Nu-ţi lăsa raza prea tare
Să-l pârlească,
Să-l pălească,
Las-o numai potrivit,
La copt când îi împlinit,
Mândră lună, soră bună,
Primeşte-l în paza ta, fereşte-l de rău noaptea
Pân’ ce vin cu secerea.
Vânturilor şi voi ploi,
Fiţi alături de noi,
Veniţi line, cristaline, aşa cum să fie bine
Să nu necăjiţi pe nime.”

Seara, după cină, plugarii se adunau în casa unuia dintre ei şi în jurul focului din vatră cântau Colinda Pâinii care descria întregul curs al pâinii de la pregătirea uneltelor şi semănat până la pâinea nouă frântă la ospăţul secerătorilor. La terminarea aratului exista un obicei în Transilvania, atestat din 1675, numit plugarul sau trasul la apă şi era destinat celui mai harnic plugar care termina primul de arat şi care era pus pe o grapă şi dus la râu pentru a fi udat. În Maramureş, obiceiul poartă numele de Tânjaua.

Bibliografie

Avram Cristea, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, Editura Unirea, 2007.
Valer Butură, Cultura spirituală românească, Editura Minerva, Bucureşti, 1992. Emil Roşca,Munţii de aur cu farmecul poveştilor lor. Lupşa: legende, obiceiuri, povestiri, Alba Iulia, 2006.
Acest articol a post publicat în Martie. Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Un Comentariu

  1. Marian
    Publicat martie 11, 2011 la 3:03 pm | Legătură permanentă

    Este un obicei foarte interesant :)

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>