Mar
9

Tradiţii de Lăsatul secului de Paşti

În pragul Postului Mare

      Duminică, 6 Martie, credincioşii au prăznuit Lăsatul secului pentru Postul cel Mare. În trecut, petrecerea din noaptea Lăsatului de sec era strict familială, cei mici îi vizitau pe cei mari, copiii pe părinţi, finii pe naşi. Cei care veneau să petreacă Lăsatul secului cu cei dragi aduceau un plocon (colaci, cozonaci, o găină friptă, băutură), mâncau şi beau până noaptea târziu. Exista obiceiul ca oaspeţii să sărute mâna gazdei şi să-şi ceară „iertăciune” unii de la alţii, ca să intre curaţi în post. În Muntenia, la despărţire, toţi trebuie să mănânce câte un ou de găina, ca să li se pară postul mic şi uşor, şi, cum mănâncă oul de repede, aşa să treacă şi postul de iute. În unele sate este datina ca în ziua de Lăsatul secului toţi cei care au petrecut împreună să mănânce din acelaşi ou. În calendarul religios, ziua se mai numeşte Duminica Izgonirii lui Adam din Rai. Este ultima zi a Săptămânii Nebunilor, numita aşa pentru că doar în această perioadă se mai puteau casatori cei ramaşi singuri. În ziua de Lăsatul secului, se cununau de obicei văduvele şi văduvii. Flăcăii şi fetele care, deşi le-a sosit vremea, rămăseseră necăsătoriţi erau luaţi în râs pe seară de alţii mai tineri. Lăsatul secului de Paşti este un ceremonial de înnoire a timpului desfăşurat, în raport cu calculul pascal şi păstrează acte rituale specifice unui început de an agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. În judeţul Alba sâmbăta dinaintea lăsatului postului de brânză era numită Sâmbăta Morţilor. Acum se ducea câte o găleată de apă la vecini sau la oameni mai bătrâni. „În sâmbăta morţilor copii duceau apă la vecini şi primeau o plăcintă şi o farfurie cu răci. Zâcea că îi în pomenita morţilor, un fel de Paos”, povesteşte Anica Ecşeu, informatoare din comuna Meteş. În ultima seară înainte de lăsarea postului, ne spune folcloristul Avram Cristea, în fiecare familie, oricât de săracă, se puneau pe masă plăcinte şi sarmale. În duminica lăsatului postului de brânză era şi ultima în care se mai organiza joc şi se mai făceau nunţi. Tinerii tomnatici şi fetele bătrâne erau luaţi în râs la „Hodaiţe”. Acum era spălată toată vesela cu leşie, iar mai demult oalele în care se făcea mâncare de dulce erau urcate în pod, iar pe perioada postului se foloseau alte oale.

Bibliografie

Avram Cristea, Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, Editura Unirea, 2007, pp. 156

Acest articol a post publicat în Martie. Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>