Iul
21

Delimitări specifice ale subzonelor Ţării Secaşelor

    Domnule profesor Ioan Popa, vă rugăm să ne prezentaţi câteva delimitări ale Ţării Secaşelor şi mai ales să ne vorbiţi despre specificul subzonelor care o alcătuiesc.

    Aş preciza că această Ţară a Secaşelor am avut-o, şi o am în vedere de mai multă vreme. De ani buni cercetez viaţa sa spirituală şi cu precădere manifestarea ei în credinţă şi-n datina străbună. Şi aşa am ajuns la unele constatări, la unele concluzii, la unele păreri în ce priveşte specificul secăşean între celelalte zone spirituale ale noastre. Ţara Secaşelor se poate delimita în două zone folclorice, cea a Secaşului Mic şi cea a Secaşului Mare. Zona Secaşului Mic gravitează în zona de spiritualitate a Târnavelor şi a Blajului, cu influenţe dinspre ele. Cât priveşte zona cealaltă, a Secaşului Mare, fiind în imediata apropriere a Mărginimii Sibiului, nu se putea ca să nu se interfereze, viaţa economică punându-şi amprenta: pe Secaşul Mic domină viaţa agrară, iar dincoace, agrară şi pastorală.

Să ne întoarcem, totuşi, la ceea ce au ele comun, cele două zone, ale Ţării Secaşelor. harta Ţării SecaşelorÎn primul rând vorbim de o mare autenticitate a datinii, a spiritualităţii păstrate pe aceste locuri, urmare a faptului că erau în bună măsură izolate de marile căi de comunicaţie. Şi atunci, rămase undeva ferite din calea elementului civilizator, şi-au păstrat o anumită identitate, o anumită specificitate, despre care vom vorbi detaliat în continuare. Ar mai fi de arătat faptul că, aici, potrivit unor evenimente care s-au petrecut de-a lungul istoriei, s-au aşezat grupuri etnice, aducând o notă aparte spiritualităţii secăşene. Mă refer, îndeosebi, la aşezarea la Cergău Mare, mai apoi şi la Cergău Mic, a bulgarilor sau a scheilor, studiaţi cândva de Ion Muşlea, de la Cluj. Ei au fost, bineînţeles, asimilaţi, cum au fost asimilaţi şi pecenegii sau besii de la Secăşel. De precizat că populaţia tânără nu mai prea ştie că acest sat s-a numit până în anul 1924 Beşinău, numele trăgându-i-se de la besi sau pecenegi ori cumani. Un învăţător care lucra acolo, fiu al satului, ruşinându-se ori de câte ori pronunţa numele satului, a propus să i se schimbe din Beşinău, în Secăşel. Circula o vorbă în vremea ceea, când mergeau la piaţă femeile cu produse de vânzare, că de obicei le întrebau oamenii: „De unde eşti tu, femeie? De la Beşinău, să ierte doamna.” Întotdeauna acest nume era pronunţat cu o oarecare reţinere şi jenă. Şi, aşa învăţătorul i-a schimbat numele, dar numele vechi, numele adevărat al satului, demonstrează faptul istoric că acolo s-a aşezat populaţia pecenegă, cumană, besii, de unde şi numele acesta de „Terra Blachorum et Bissenorum”. Aşa cum s-au aşezat pecenegii acolo, aşa s-au aşezat scheii la Cergăul Mic, ei mai vorbind încă la 1848 limba lor. În anul 1970, când am făcut cercetări pe acolo am găsit încă urme vechi bulgăreşti. De pildă, am aflat sorcova, bulgarii având acest obicei la sud de Dunăre, de unde au venit cu el. Doar Dan Iuga, Bornăţăl, informatorul nostru de la vremea aceea, un om isteţ, de altfel, mai ştia ceva, spunându-ne că aşa l-a moştenit: „Surva, surva vesela/ Dă la copil un colac/ Anul nou, Anul nou!” S-au mai aşezat şi armeni în această zonă de etnici, popoarele care au venit şi s-au aşezat aici, şi-au spus un cuvânt. Şi slavii, la vremea lor, în veacul VI, VII, au trecut şi s-au aşezat pe pământul românesc secăşean lăsând după cum este bine ştiut importante urme în limbă şi în civilizaţie în general. Toate au avut influenţă, aducând o notă distinctă importantă acestui ţinut românesc al Ţării Secaşelor.

O specificitate a acestor locuri o mai dă influenţele venite dinspre Mărginimea Sibiului. De pildă, până la războiul I mondial, către 1900, portul românesc la noi era cel cu origini în portul străvechi. Nu o sa intru acum în detalii la acest lucru, dar după războiul I mondial a coborât dinspre Mărginime portul săliştenesc sau portul pe care-l cunoaştem astăzi, cu cătrinţă, în cele două culori, una albă şi cealaltă neagră. La Săliştea Sibiului se deschisese după război ateliere de cojocărie, de ţesătorie, de cusut, de încălţăminte. Şi din tot Secaşul nostru erau trimişi tineri acolo să înveţe meserie, întorcându-se de acolo cu cojoace brodate, cu cătrinţă şi cu ie cusute ca la Mărginimea Sibiului. De aceea, astăzi, s-a păstrat portul acesta. V-aş mai zice că tot de acolo coboară jocul jiana, la noi fiind învârtita şi haţegana, iar pentru băieţi, sârba. Femeile îşi aveau şi ele o horă a nevestelor. Mai nou prea puţină lume mai joacă învârtita şi haţegana, jucându-se doar jiana. Se înţelege că ea coboară de la Jina, fiind un joc specific locului de sus, de acolo, lăsându-şi şi el influenţe în cele ale noastre.

Să punctăm şi felul de a fi al satelor, referindu-ne la constituţia şi alcătuirea lor. Pentru a se putea mai uşor apăra de pericolele ce veneau des peste ele, după cum am mai spus, ele erau aşezate la poale de pădure. Sunt, de pildă, la Tău, uliţe ne-drepte, care mai de care mai întortocheate şi mai strâmbe, un adevărat labirint. Bănuiesc că şi acesta era un mijloc de apărare, alcătuirea lor protejându-i pe localnici. Sau satul Ungurei, aflat sub poală de pădure, pe o vale rătăcită, fu scos la lumină, abia când pădurile s-au mai defrişat, dar când erau codrii cei seculari – care au dăinuit pe pământurile noastre până la 1850, când din nevoi economice a început defrişarea masivă a pădurilor, ca să se redea câmpul agriculturii – a fost un loc formidabil pentru protejarea populaţiei rurale. Deci, iată, arhitectura şi alcătuirea însăşi a satelor au contribuit şi i-au dat o notă aparte. Ne mai putem referi aici şi la culoarea caselor, la „mândrămărie” sau „ultramarin”, un albastru cât se poate de ţipător, pe care îl mai găsim la Alămor la casa tradiţională, în Dealul Câlnicului, dar şi la Ohaba, trei puncte diferite ale acestei ţări. Cu toate influenţele venite dinspre Târnavă şi dinspre Mărginime, ea şi-a păstrat totuşi autenticitatea prin arhaicitate, prin feritul acesta din calea elementului civilizator. Toate astea sunt consemnate pe larg în monografia Ţara Secaşelor pe care am elaborat-o după mai mulţi ani de căutări şi cercetări.

Acest articol a post publicat în Spiritualitatea Tării Secaşelor şi etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvaţi ca şi semn de carte legătură permanentă. Publicaţi un comentariu sau lăsaţi un ping: Adresa Ping-ului.

Publicaţi un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi niciodată publicată sau redistribuită. Câmpurile necesare sunt marcate cu *

*
*

Puteţi folosi următoarele etichete şi atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>